Grecia

În Grecia – parcă am fi intrat în altă lume! Dintr-o dată au apărut indicatoare atât în greacă, cât şi cu caractere latineşti. Cred că am fi nimerit cu ochii închişi destinaţia, darămite cu GPS şi o hartă a Greciei – una veche, căpătată de mine acum vreo 20 de ani de la un vecin care avea o agenţie de turism şi păstrată cu o sfinţenie demnă de o cauză mai bună! Pentru că fireşte că pe harta asta apăreau localităţi cu denumirile modificate (Koulata era Kula, Promachonas era Promahon, Serres era Sere etc.), iar unele drumuri nu apăreau deloc. De altfel, autostrada se construia chiar sub ochii noştri, la propriu, pe unele porţiuni am mers la ducere pe drum vechi, la întoarcere era deja autostradă, şi fireşte că GPS-ul ne tot arăta că mergem pe câmp şi ne căpiase cu „recalculating”.
Au început să-mi revină, încet şi sporadic, crâmpeiele de cunoştinţe de limbă greacă. Mai întâi la cititul diverselor inscripţii de pe marginea drumului, a indicatoarelor, a hărţilor. Am trecut pe lângă Salonic, apoi am coborât mai departe, pe malul mării Egee, pe drumul spre Atena. Am lăsat în urmă drumul care se făcea spre Halkidiki, la fel ca muntele Olimp, plajele de răsunet turistic Paralia Katerini, Platamonas – care de altfel nici nu apăreau pe harta cea veche, cu ecouri comuniste. La Larissa am cârmit la stânga, spre Volos. Acolo am mers mai mult pe malul mării, am trecut prin nişte staţiuni gen Mamaia şi Olimp, încă închise, îşi aşteptau cuminţi sezonul şi turiştii obosiţi la odihnă. Şi când credeam că nu mai putem de-atâta mers cu maşina, după ce Roxana mai înregistrare un episod (sau două?) de vomat, Ilinca mai schimbase un scutec (sau două?) pline de pipi şi alte produse, mai oprisem să mâncăm la o benzinărie pe lângă Salonic, în prezenţa altor români plecaţi la odihnă, când tot ce vroiam să aud de la GPS era „arriving at destination”, am început urcuşul pe serpentine! Ne aşteptau vreo 55 de kilometri de serpentine, la capătul a peste zece ore de drum! Serpentine „ac de păr”, serpentine fără parapeţi, cu indicatoare doar cu caractere greceşti, unde viteza maximă (legală, dar de fapt şi posibilă) era 40 km/h, şi asta în zonele mai bune!

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Odiseea popririi pe cont... și morala din fabule

Sorcova vesela - the new milestone