Moşul vroia să vină şi la tataia la serviciu anul ăsta, dar până la urmă a trimis doar cadourile - printre altele nesemnificative pentru fete, şi nişte păpuşele cu haine de schimb pentru Roxi şi o văcuţă de pluş care-i umple patul Ilincăi. Iar Moş Tataia i-a adus în sfârşit Roxanei ce-şi dorise ea de fapt de la moşul, singurul lucru pe care îl tot repeta dacă o întrebai ce vrea să-i aducă moşul: "o păpuşă pe nume Tinkerbell" (care nu prea seamănă cu personajul din desenele animate omonime, dacă mă-ntrebaţi pe mine), iar Ilincăi o altă păpuşă, cu fermoare, nasturi şi capse pe la haine ca să înveţe să le deschidă-închidă - nu a prezentat interes nici cât să o desfacă din ambalaj. De altfel, Ilincăi i-au plăcut toate cadourile... primite de Roxana, ale ei nu. Pe principiul "dacă se joacă sora mea mai mare cu ele înseamnă că e ceva de capul lor, dacă le-am primit eu, înseamnă că sunt de bebe şi nu le vreau".
Ce prinţese mofturoase mai avem şi noi!
A doua zi de Crăciun am fugit din Bucureşti în căutarea unui petic de "zăpadă neatinsă", vorba copiilor. Şi am găsit-o la ţară, la rudele paterne.
A mai trecut un Crăciun!
La anul, dacă nu uit până atunci, am să le iau o singură piesă, un singur lucru pe care şi-l doresc cel mai tare. Şi atât, că oricum restul sunt doar de umplutură :)
No comments:
Post a Comment