Tuesday, February 8, 2011

Waldorf, al doilea septeniu

Continuăm în ediţia de astăzi expunerea avantajelor educaţiei alternative, expunere sub forma unor scurte citate din cartea amintită şi în prima parte. Azi, al doilea septeniu.


"Cheia de aur a educaţiei în timpul celui de-al doilea septeniu constă în a opera cu sentimentele copilului, în a apela la fantezia lui creatoare (...). 

În timpul celui de-al doilea septeniu, în particular, educaţia trebuie să aibă ca principiu pedagogic autoritatea. Părinţii şi profesorii trebuie să constituie pentru tânăr o autoritate indiscutabilă care să-l îndrume cu mână forte dar drăgăstoasă. Evident, o asemenea autoritate nu trebuie să fie impusă. Ea trebuie să fie rezultatul natural al unui raţionament bazat pe veneraţie, respect şi recunoaşterea calităţilor superioare ale educatorului (calităţi pe care acesta trebuie să facă efortul să le aibă). (...)

Toată educaţia trebuie, în cel de-al doilea septeniu, să se bazeze pe acest principiu al autorităţii acceptate şi pe admiraţia afectivă. Acest principiu îl substituie pe cel al imitaţiei care a dominat în primul septeniu. (...)

Dacă nu are norocul să aibă părinţi şi profesori care să ştie să ia pe răspunderea lor această funcţie, tânărul (...) va căuta idealurile sale şi autoritatea în filme, în „eroii” de la TV sau în colegii mai mari. După cum autoritatea bună şi respectabilă a părinţilor şi profesorilor dau siguranţă tânărului, marcându-l pentru toată viaţa viitoare, antiidealurile vor lăsa la fel o urmă de neşters, dar negativă, în personalitatea tânărului care doreşte să întâlnească figuri umane pe care să se poată sprijini."

Saturday, February 5, 2011

Corupţia, o frază de dânşii inventată?

Aveam vreo 12-13 ani cred, atunci când eram într-o zi în vizită cu mama şi sora mea la nişte prieteni de familie. Iar fata lor, care era deja la facultate, ne povestea cum a vrut să intre la o instituţie - nu-mi amintesc ce era, institut de cercetare, sau chiar facultate, sau bibliotecă, sau pur şi simplu într-un parc de pe lângă acestea. Dar era închis, nu erau orele de program, era închis pentru public, sau aşa ceva. Portarul - persoană cu prestanţă şi autoritate, mi se părea mie pe-atunci - i-a cerut buletinul, iar fata a strecurat o bancnotă - iarăşi nu-mi amintesc valoarea ei - între filele buletinului (mai ştiţi buletinele acelea vechi, cu file galbene?) Portarul apoi i-a înapoiat buletinul din care dispăruse bancnota. Însă poarta instituţiei unde era închis s-a deschis. Cu o bancnotă. Acum, întoarsă acasă, fata povestea mândră  de ea isprava, bucuroasă că a avut inspiraţia să găsească o soluţie în fond atât de facilă şi să intre unde avea treabă.

Nu am prea multe amintiri din perioada aceea, însă pe asta mi-o amintesc destul de bine. Cred că e unul din primele mele contacte cu corupţia. Probabil că fata de 12-13 ani care eram eu atunci a judecat "ia uite cum se încalcă legea la noi! păi cum, dacă era închis, trebuia să vină acasă şi să se ducă altădată, când e deschis!" Pentru că şi acum eu cam asta fac, plec de unde e închis decât să strecor o bancnotă în buletin portarului. Vorba psihologului din serialului In Treatment: " We unconsciously repeat patterns that we met in childhood".

Foarte rar şi foarte greu dau şpagă. Nu ştiu de ce, nu pot pur şi simplu. La maternitate la prima naştere la Municipal am dat asistentelor - dar începutul a fost foarte greu, la internare anestezista a "trebuit" să mă întrebe ea de la obraz, că eu nu mai aduceam vorba, stăteam cu plicul în mână pierdută şi puneam întrebări de gravidă speriată, idioată, după părerea ei, cred. Noroc că la a doua naştere la privat n-a trebuit să dau nimic nicăieri, totul era pe factură! D-aia sunt fericită că suntem arondaţi la o clinică privată: plăteşti, dar nu mai trebuie să "bagi bancnote în buletin", sau plicuri în buzunarele halatelor. Însă pe la frumoasele noastre instituţii de stat, cam asta e practica, din păcate... Trebuie să se facă un curs "Cum să dai şpagă fără să te doară" sau "Corupţia pe gustul tuturor" sau aşa ceva.

Stop joc

După aproape 10 ani de Blogspot, mă opresc aici. Ne vedem pe ancailie.ro, dacă mai vreți să mă citiți, anyone. :)