Posts

Showing posts from June, 2011

Adaptare la împrejurări, zic

Fază văzută cu ochii mei acum vreo juma de oră, pe la Vitan.
O femeie (rromă, dar nu despre asta vreau să vorbesc, nu vreau să fiu rasistă, nici n-are importanţă de ce etnie era) vindea umbrele pe o bancă, gen:
- Umbrele, umbrele, umbrele de ploaieee aaaveem!!!
Se opreşte aproape brusc ploaia şi iese soarele. Apare de niciunde un bărbat (rrom şi el, soţul, probabil), şi ţipă:
- Bagă, fă, umbrelili alea şi scoate pălăriili!
Iar femeia, aşezând nişte pălării de soare pe bancă:
- Pălăriiiii, pălării de soare-aveeeeeem!

Google şi-a lansat reţea de socializare

Image
Google a lansat reţeaua de socializare Google+, după cum am aflat de aici. Există interconectare cu celelalte servicii oferite de Google, astfel că, de exemplu, puteţi folosi la profil o fotografie din Picasa, daca aveţi cont acolo. Funcţionarea pare oarecum similară cu cea a Facebook, structurată în jurul fotografiilor, a schimbului de mesaje, distribuirii de filme scurte etc. Prietenii se grupează pe domenii de interes în "Cercuri", poţi să-ţi anunţi disponibilitatea pentru "Hangouts", să-ţi defineşti profiluri etc. Momentan, reţeaua este în teste pentru un număr limitat de utilizatori, dar va fi disponibilă în curând pentru publicul larg. Lansarea reţelei de socializare vine într-un moment în care Google aduce şi alte inovaţii în reţeaua de servicii pe care le oferă. De exemplu, de ceva vreme am observat că Blogger - platforma de blog de la Google - s-a modernizat foarte mult. După ce două zile nu am putut accesa serviciul, am avut apoi plăcuta surpriză să cons…

GPS pentru copii

Image
Scriam aici despre faptul că mi se părea interesant cum poţi să urmăreşti unde se află cineva. Şi făceam apoi o analogie, mă gândeam cum ar putea părinţii să facă asta cu copiii, fără să se interpună în libertatea lor de mişcare. Dacă ar putea să ştie unde le sunt copiii, dacă se abat de la drum sau întârzie de la şcoală... Eu, una, aveam mai ales în minte experienţele neplăcute când, spre ruşinea mea (mi-am făcut atâtea procese de conştiinţă, atâta vinovăţie am acumulat pe tema asta!), pe rând, copiii mei au fugit de lângă mine în parc. Am înţeles ulterior că şi alţi părinţi, la fel de responsabili, fie au fost chemaţi în difuzoare la casele de marcat de copii rătăciţi printre rafturi, fie copiii prea iuţi de picior s-au pierdut de ei pe plaje super aglomerate, sau chiar un copil a fost răpit dintr-un supermarket şi găsit de oamenii de la pază afară.
Ei bine, întrebarea mea retorică de atunci nu mai e de fapt retorică. Ea are un răspuns: DA, există acest tip de dispozitiv de localiz…

Dacă vreţi să-i cunoaşteţi pe olteni...

Aşa îşi începea regretatul Amza Pellea unul din spumoasele lui scheciuri umoristice despre olteni, nea Mărin şi Sucă.

Eu zic că dacă vreţi să-i cunoaşteţi pe români - sau o parte a naturii umane, hai să generalizez şi să restrâng, în acelaşi timp - trebuie să vă treziţi pe la ora 7 şi să urmăriţi, din geamul de la bucătărie, o familie din vecini, care se pregăteşte să plece în concediu.

El - a adus maşina cu spatele la intrarea din spate a blocului şi acum stă, cu mâinile în şolduri, cu portbagajul larg deschis şi încă aproape gol, şi se tot uită când în sus, spre ferestrele blocului, când la ceas.
Ea - apare lângă maşină după vreo 5 minute, însoţită de mama (a ei, presupun) care poartă în braţe un copil şi pe umăr o geantă de voiaj. Ea însăşi e încărcată ca un pom de Crăciun, cu bagaje, genţi, un cărucior pliat, izoprene şi un rucsac. Le îndeasă pe toate, şi el şi ea, în portbagaj, la picioarele copilului, în braţe, ea mai ţipă că "sticla de cafea, vezi că o spargi", el sco…

Clientul nostru, fraierul nostru

Image
Ştii cum e când ţi se strică maşina de spălat? Nu e bine. Nu e bine pentru că nu poţi să-ţi speli rufele, ai tu destule haine, dar tot se termină la un moment dat, soţul te anunţă că îi trebuie cămăşi şi şosete curate la serviciu, copiii îţi demonstrează de ce le trebuie şi mai multe rochiţe, acum, că s-a şi stricat vremea şi nu mai pot sta doar în slipi prin curte la ţară...
Şi trebuie să iei o decizie: fie cumperi alta (căci cea veche e iremediabil stricată şi stricăciunea definitivă gata confirmată de reparatorul chemat în grabă), fie te apuci să speli de mână, eventual cu cofiţa pe cap, iei drumul râului. Urban conditions: am ales prima variantă: trebuie alta.

Aşa că am purces la studierea pieţei. Cunoaşteţi numele magazinelor de electrocasnice, n-am de gând să le fac reclamă gratuită nici pro nici contra, însă am de gând să îmi spun impresia personală despre fiecare în această experienţă de studiere a pieţei.

Cobor la magazinul Domo din colţul blocului. Aflu de pe geamul vitrine…

Vremea cositului la români

Image
Un film alb-negru, sau poate şi verde, sepie-verzuie, foarte vizual şi auditiv, poate şi olfactiv, o tehnică de filmare cu încetinitorul: Coasa care retează iarba… Mirosul înnebunitor, unic, de nedescris al ierbii cosite… Zgomotul pietrei scoase din teaca încinsă la brâu, şi apoi piatra frecată pe tăişul coasei, ridicată cu lama în sus… Din nou hârş… hârş… fără grabă, de la dreapta spre stânga, coasa prin iarbă descrie un arc de cerc de un verde mai deschis. Eu, copil, admirându-l de la umbră pe tataia în timp ce face această treabă anevoiasă, destinată doar bărbaţilor adevăraţi. El, un tataie înalt, foarte înalt şi suplu, cu părul alb, de când l-am cunoscut deja avea tot părul alb, îmbrăcat în pantaloni şi cămaşă cu mânecă lungă cu mânecile puţin suflecate, lăsând să se vadă pielea bătută de soare şi vânt, de o culoare care aduce cu cireşele negre. Localizarea în timp: anii 80. Anii 2011: zgomot de moto-cositoare şi trimmere şi miros de benzină arsă. Bărbaţi şi femei încinşi cu curele…

Despre naştere, la (aproape) 6 şi 4 ani

M-am surprins de multe ori în ultima vreme gândindu-mă la naşteri, la copii mici... Aşa că aş vrea să scriu câte ceva despre naştere, din perspectiva mea, o mămică ce am trecut de două ori prin asta; să scriu acum, la 6 şi, respectiv, 4 ani de la naşteri. Timpul şterge amintirile rele, dar le păstrează pe cele frumoase. Da, poate că abordarea asta e cea mai bună pentru alte mămici în devenire.

Înainte vreme, de câte ori am mai povestit despre prima naştere la Spitalul Universitar (sau Municipal), treceam sub tăcere multe din lucrurile (mai ales negative) pe care le-am simţit atunci (şi mai ales după naştere). „Facts, simple facts”, fără „feelings”. Atunci, pentru că nu le puteam eu încă numi. Mai târziu, pentru că mă gândeam că n-are rost să sperii mămicile cu... efectele depresiei post-partum, până la urmă. Dar de fapt, lucrurile trebuie spuse nu ca să sperie. Ci adevărul este că îţi trebuie ceva pregatire pentru naştere, ca pentru orice. Pe noi ne-au cam luat multe lucruri pe neprega…