Posts

Showing posts from August, 2011

File de jurnal: 1988

26 iunie 1988
"Am fost la şcoală la serbarea de premiere. Sora mea a luat premiul III, iar eu premiul I şi o tresă galbenă. Apoi am fost pe drumul obişnuit după asemenea festivităţi: am fost la cofetăria Iris şi am mâncat o îngheţată. După-amiază am ieşit afară şi ne-am jucat cu L. şi V."
Am găsit aceste rânduri (şi altele, câteva pagini bune, actually. Scrise de mână!) prin casă şi m-a apucat nostalgia.
Mai ştiţi cum era la festivităţile de premiere? Se făcea un "careu" - pentru cei născuţi în ultimii douăzeci şi ceva de ani, asta e o adunare "offline" (sună cam ireal, nu?) de copii, părinţi şi corpul profesoral, în curtea şcolii, după nişte coordonate bine stabilite, în principiu, în ordinea claselor.
Mai ştie cineva ce erau tresele, galbene şi albastre, pe care le purtam la costumul de pionier? Dacă-mi amintesc corect, puteai primi maxim una pe an şcolar, în funcţie de performanţele şcolare, cea albastră fiind inferioară, în rang, celei galbene. Tresel…

Cu poliţia dinainte

Image
Ei, ce poţi să faci când în faţa ta maşina de poliţie merge cu 40 km/h în afara localităţii, pe un drum drept ca-n palmă (cred că e doar o întâmplare a celor de la drumuri, n-o să se mai întâmple!), nici o altă maşină în faţă, sau în spate care să depăşească, sau care să vină din faţă, pe sensul opus?? Răspuns corect: da, i-am depăşit!

Blogonovela.ro

Gata, închidem aici (cel puţin, deocamdată). Aici păstrez arhiva articolelor de până acum.

Ne puteţi citi în continuare pe www.Blogonovela.ro.

Vă aşteptăm cu mare drag!

Despre şcoală, creativitate şi discursuri pe net

Că tot citeam în Dilema Veche articolul lui Florin Spătaru, Cum să devii celebru pe YouTube, azi am revăzut câteva din "Viralele", cum le numeşte autorul, mele favorite. Printre ele se numără şi discursul lui Ken Robinson, Do Schools Kill Creativity?, despre care am mai scris aici. Vizionare plăcută!

Unde să naşti?

Image
Din seria de amintiri despre naştere - că tot ne aflăm între cele două aniversări, a Ilincăi de 4 ani, şi a Roxanei de 6 ani - face parte şi cea legată de maternităţile în care am născut. Din nou, la sugestia celor de la Qbebe.ro.
Şi cum filele astea de jurnal, referitoare la "maternităţile mele", odată scrise în prmul meu blog, s-au pierdut în meandrele coşurilor de gunoi ale Internetului, odată ce Google a decis să-mi şteargă acel blog, repetitio humanum est, ca să zic aşa.
Maternitatea Spitalului Universitar (Municipal)
Roxana la 2 zile În 2005, Roxana a venit pe lume în maternitatea Spitalului Universitar, unde lucra medicul care mi-a urmărit sarcina. Amintirile legate de naşterea Roxanei sunt un pic în ceaţă, unele lucruri mi le amintesc cu aşa mare claritate de parcă s-au întâmplat ieri, în vreme ce altele se duc cumva, spre sertarul unde, măcar inconştient, împing lucruri de care mai bine nu-mi amintesc. Ca să ne înţelegem bine de la început: faţă de cele auzite de pri…

Iată-mă-s şi gospodină!

Image
Dulceaţă de caise, prima rundă Neam de neamul meu, dacă mi-ar fi spus cineva că o să fac eu dulceaţă, eu care nu suportam măcar ideea, i-aş fi râs în nas. Adică, ce, nu e dulceaţă la supermarket? Nu-s vinete turceşti tot anul în galantare? Nu e suc de roşii, bulion, nu-s roşii decojite, nu e aia, nu e ailaltă? De ce să munceşti vara, când poţi oricum să ai iarna?  S-a dus vremea carului iarna şi a saniei vara - aşa gândeam.
Ei, asta doar până mi-au ras astă iarnă copiii şi soţul (mă rog, şi eu am ajutat) toate rezervele strategice de dulceaţă căpătată mai mult cu forţa de la mama anii trecuţi. Ştiţi modelul, "hai, mamă, ia-o şi pe asta, şi p-asta, că e bună, mamă, pune-o acolo, în cămară, că nu se ştie, e iarna lungă!" Preferata lor e cea de caise, dar după ce s-a terminat, a mers şi de căpşuni, vişine, prune, mere.
Şi-apoi, ce ştiu eu ce fel de fructe bagă ăia de la supermarket în dulceţuri? Am auzit că pun doar stricăciuni şi multe aditive alimentare, să le ia aromele rele…

Storceac sau borş? Aceasta-i întrebarea (peştească)!

Image
Pentru că am ales să stăm pentru al treilea an la rând la aceeaşi gazdă de la Sfântu Gheorghe, şi sejurul ăsta în Deltă am avut parte de un regal culinar, cum numai burţile şi kilogramele acumulate pot sta mărturie! Alimentul de bază, fireşte, peştele. Păi hai să redau aşa, din memorie, câteva feluri - Atenţie! Pofticioşii şi gravidele cu probleme legate de pofte sunt rugaţi şi rugate să părăsească postarea chiar acum! Mai ales că am de gând să scotocesc şi după ceva poze delicioase ca să ataşez la coadă! Deci, carevasăzică: borş pescăresc, storceac, ciorbă de peşte cu rasol de peşte alături, sarmale de peşte în foi de viţă, tocăniţă de cartofi cu peşte, pilaf cu peşte, varză cu peşte, salată cu peşte, peşte prăjit, fript, icre de peşte, mici din peşte, drob de peşte... Ce mai, doar desert din peşte n-am mâncat, deşi cred că ar fi ieşit ceva şi de genul ăsta! Somn, şalău, crap, caras, scrumbie... Dar zic, hai să nu treacă în van experienţele astea, adică în van nu sunt oricum, dar ha…

Poze "iola": Sfantu Gheorghe iulie 2011

Image

Când puii îşi iau zborul din cuib

Image
copyright: stefania n. Roxi e în tabără la Moeciu. Am dus-o la autocar duminică dimineaţa. De data asta, e cu doamna educatoare şi colegi din grădiniţa ei.
Dimineaţă eu m-am trezit greu de tot, aproape că nu ştiam ce ţiuie când a sunat ceasul trezirea, pentru că după ce am venit sâmbătă târziu din vacanţa în Deltă, am pregătit mâncare, bagaj, baie, sandviciuri şi m-am culcat într-un târziu, am mai tras peste noapte şi două reprize de vomă şi apoi spălat pe jos cu Ilinca, dar asta e o altă discuţie care n-are relevanţă aici.
Însă deşi era ora 7 dimineaţa, Roxi a apărut extaziată din camera ei, cu un zâmbet pe toată faţa: - Maaaamiii, ştii ce fericită sunt!! - De ce, Roxi? (credeam că iar a visat-o pe Ariel, sau că ea însăşi e o sirenă, s-a mai întâmplat). - Pentru că merg în tabăra de vară la Moeciu!
Cu inima ruptă de pasăre al cărui pui se pregăteşte să-şi ia zborul din cuib, mă luptam pe de o parte cu somnul, dar mult mai tare pe de altă parte cu două sentimente contradictorii. Unu: …

Marquez vs Llosa

Image
Întâmplarea a făcut să iau la mine ca tovarăşi de vacanţă  "Povestea târfelor mele triste" a lui Gabriel Garcia Marquez şi "Rătăcirile fetei nesăbuite" a lui Mario Vargas Llosa. Două cărţi de dragoste, pe cât de asemănătoare, pe atât de diferite.
Când raftul de cărţi începute se lungeşte tot mai mult şi nu ştii ce să iei cu tine, care e soluţia? Da, iei două cărţi pe care una abia ai achiziţionat-o, alta ţi-a fost recomandată - te legi de faptul că e împrumutată şi trebuie s-o restitui. Iar cele începute rămân acasă, n-au şansa călătoriei.
În primul caz, nu ştiam la ce să mă aştept. Deşi mi-am propus şi asta, nu am reuşit până acum să citesc nimic de Marquez, asta este prima. Şi motivul pentru care am ales-o a fost faptul că m-a intrigat la culme fraza cu care se deschide romanul-poveste: "În anul în care am împlinit nouăzeci de ani, am vrut să-mi dăruiesc o noapte de dragoste nebună cu o adolescentă fecioară." După ce am terminat cartea - destul de repe…

Spamul care îmi umple ziua

Image
Încerc să mă acomodez cu platforma wordpress, chiar încerc. Cine trece pe aici mai des de o dată pe lună vede că tot schimb şabloane, cică unele au widgeturi şi altele nu pe toate, modific una-alta, doar doar m-oi simţi mai în largul meu. Dacă ignor partea de setare, într-adevăr, e uşor să deschizi o fereastră în care să scrii, să adaugi eventual şi o poză, iar când ai terminat, să publici.
Însă lucrul cu care nu mă pot deloc, dar deloc, obişnui este massul de spamuri! Cam la fiecare postare primesc zeci de comentarii "inteligente" de genul Hi, interesting post, keep up the good job, I found your blog and liked it... şi aşa mai departe.
Ce-i de făcut? sursa foto

Gătitul acasă... după vacanţă

Image
foto: reteteculinare.ro Se cunoaşte că mai bine de o săptămână am mâncat bucate gătite de gazdă în vacanţa deltaică! Nici nu (mai) ştiu să fac o mâncare simplă!
Păi să vedeţi: am pus să fac o supă cu găluşte. Cea mai simplă supă pentru stomăcelul care vomase cu o zi înainte al Ilincăi. 
Dar şi pentru burţile noastre de peşte, destul de grele sau greu încercate de o săptămână şi ceva de mâncare aproape exclusiv pe bază de peşte. Curăţ eu morcovi, ardei, ceapă, pun şi-un pic de dovlecel, fac găluştele rotofeie din ou şi griş... Dar parcă tot mai trebuie ceva! Gust. Da, sigur că da, sare îi trebuie. Ca sarea în bucate.
Ei, şi până n-am servit supa în farfurii nu mi-am dat seama că... de fapt uitasem să cumpăr şi ceva carne să pun să fiarbă în biata de supă! Cred că dacă era Roxi acasă, nu scăpam aşa uşor, la cât de carnivoră este.