Monday, September 26, 2011

Acesta nu este (doar) un fluture


Acesta nu este un fluture. Aceasta este cea mai bine făcută reclamă, cel mai sensibil mesaj pe care l-am văzut în ultima vreme, timp în care am văzut doar reclame care nimeresc pe lângă mesaje, pe lângă bun simţ, pe lângă target, până la urmă.

Acesta nu este doar un fluture. Este amintirea bunicilor mei cărora nu cred că le-am spus de suficiente ori că îi iubesc, a bunicului pe care îl repezeam când îmi povestea aceleaşi amintiri din război la nesfârşit, a bunicii care mi se părea că repetă la nesfârşit aceleaşi observaţii legate de modul în care trebuie să te porţi "ca să nu te râdă lumea".

Este tatăl pe care nici nu mi-l amintesc prea bine, însă mi-l amintesc în parc, la spatele meu, ţinând ferm bicicleta de la care scosese rotiţele ajutătoare şi mă învăţa să merg pe două roţi. Şi căruia nu cred că i-am spus că îl iubesc...

- Ce-i ăsta? - Un fluture.

Repetat de trei ori, schimbul de replici te face să te gândeşti puţin la lipsa de imaginaţie a copywriter-ului. Dar repetat de 21 de ori, aşa cum aflăm că s-au petrecut lucrurile în urmă cu mulţi ani, ne face să ne imaginăm scena, în culori de sepie. Iar aceia dintre noi care avem copii ştim că nu e nicio exagerare aici, copiii pot face asta şi o şi fac!

Mesajul final punctează totul cu aplomb: "Ni se oferă atât de mult timp să vorbim. Nu găsim timp să ascultăm." Ideea realizatorilor, a agenţiei care a realizat clipul, de a muta focusul de pe "a vorbi" pe "a asculta" (la telefon, în speţă) mi se pare genială!

Aflu că în mai puţin de o săptămână de la lansare clipul a depăşit 150.000 de vizionări pe Youtube! Constantin Pilavios este autorul scurt metrajului a cărui idee originală a stat la baza acestui clip publicitar, şi tot el a realizat şi versiunea aceasta.

Iar actorul Boris Petrof ... ei, despre domnia sa am o altă amintire personală, din şcoala generală. El a fost cel care "ne-a regizat", ne-a pregătit participarea la Cântarea României cu brigada artistică - sarcină de partid, probabil, dar nici nu contează. Pentru noi era o mândrie să-l avem alături, să ne înveţe să fim mici actori. Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele, Cântarea României era un festival al odelor ridicate partidului şi mândrului conducător, iar brigada artistică era modul în care noi, "elevii silitori" , îi criticam pe colegii care nu învăţau bine şi îi lăudam, în cântec şi joc artistic, pe cei care se purtau conform preceptelor partidului!

PS: vizionarea versiunii originale a scurtmetrajului lui Constantin Pilavios mi-a redeşteptat amintiri şi dragostea mea legată de limba greacă, aşa că ieri am redeschis manualele abandonate şi vă ţin la curent cu progresele!

No comments:

Post a Comment

Stop joc

După aproape 10 ani de Blogspot, mă opresc aici. Ne vedem pe ancailie.ro, dacă mai vreți să mă citiți, anyone. :)