Ei, cine s-ar mai apuca să gătească dacă ar găsi aşa ceva în instrucţiunile de preparare?
Sau cine s-ar mai apuca să facă iahnie de fasole cu costiţă, după reţeta Adei, dar adaptată de la cârnaţi la costiţă, dacă ar fi citit cu atenţie reţeta, adică acolo unde zice Ada că foloseşte fasole la conservă?
Dacă ambele condiţii sunt îndeplinite, se cheamă că am gătit eu, no!
Iaca părţile componente:
1 kg fasole boabe albă, frumoasă, eco, din grădina bunicii de la ţară (sau a vreunei mătuşi, vecine de la ţară, dacă nu aţi pus în grădină). Atenţie! 1 kg de fasole se foloseşte pentru multe porţii, aşa ca pentru o campanie electorală. Altfel, e de-ajuns o cantitate de cca. 300 grame.
2 morcovi, 4 cepe mari (eu am avut vreo 8 mai mici, dar la fel de eco, din grădina mamei de la ţară, no!)
untură, jumări, costiţă afumată (cine strâmbă din nas că-i prea gras, să nu mănânce!)
suc de roşii, sare, piper, foaie de dafin, cimbru şi tarhon (dacă vă place)
Fasolea tre' să fi stat la înmuiat o noapte în apă rece - zice la carte (cartea lui Radu Anton Roman, cum care carte?). La mine a stat la înmuiat doar vreo juma' de zi, dar a fiert foarte bine, pentru că era fasole proaspătă, de vara asta.
Se pune fasolea la fiert în multă apă rece, care se schimbă de 2-3 ori. Când se lasă definitiv la fiert, se pune şi morcovul tăiat cubuleţe mici, sare, foi de dafin şi se fierb bine.
Separat se căleşte ceapa şi costiţa în untură şi câteva jumări, se sting cu sucul de roşii, se iau de pe foc şi se răstoarnă peste fasolea fiartă. Se mai lasă puţin la fiert împreună, se pun condimente şi dacă e posibil, se dă chiar la cuptor puţin, ca să mai scadă.
La final, a ieşit de-li-cioa-să!
Poftă bună, no!
No comments:
Post a Comment