Posts

Showing posts from September, 2012

Maybe tomorrow

Image
În Grecia fiind astă-vară în vacanţă, gazda noastră Pascalis, adică proprietarul uneia dintre cele 4-5 căsuţe de închiriat din sat, avea şi un magazin. Mai precis, unul dintre cele două magazine existente în sat. Pe lângă magazin treceam în fiecare zi, ba chiar de mai multe ori pe zi, spre şi dinspre plajă.
Spre deosebire de poliglotul de fii-su Tomas şi de drăguţa şi amabila soţie Victoria, spre deosebire de incredibil de amuzantul şi plăcutul lui cumnat proprietar de tavernă Apostolis, Pascalis era cam pisălog, cu engleza lui de baltă, un fel de "elen-gleză". Aproape de fiecare dată când ne vedea, ne zicea una dintre următoarele: "gud ţildrăn" (în traducere în limba engleză good children), sau "bai bred?" (buy bread), "iţ ţip" (it's ceap), "veri ţip" (very cheap). La care noi aproape mereu îi răspundeam: "Maybe tomorrow".

Ceea ce s-a transformat într-un (leit-)motiv de mare distracţie şi amuzament, pe de o parte, dar şi…

Prima zi de şcoală. Cratima

Image
Prima zi de şcoală pentru Roxana. Vorba mamei mele astăzi, parcă mai ieri plângeam că nu ştiu să-i schimb scutecul, şi uite-o în clasa I.

Trec peste melancoliile legate de şcoala mea, curtea şcolii unde alergam eu copil fiind, clasele pe unde am învăţat eu, căci nu am mai avut timp de melancoliile astea, în vălmăşagul de emoţii cu copilul.

Care copil a primit deja un FB (verbal) pentru prima zi, căci doamna i-a pus să deseneze ceva în clasă, iar ea i-a scris o depeşă:

"Dragă Elena, Mă bucur că te-am cunoscut!"

Drept pentru care doamna, când a adus copiii în curte după primele ore la şcoală, a vrut s-o cunoască musai pe mămica acelei fetiţe care nu numai că i-a scris ceva, când era de presupus că ei nu ştiu să scrie, dar a scris "te-am" cu cratimă!




Update despre mine

Sunt în urmă cu treburile casei, cu scrisul pe blog. Încerc să recuperez cât pot azi-mâine.
Foarte pe scurt - urmează posturi despre degustări de iaurturi, vizite la spital privat şi răsfăţ deosebit, dar şi despre stresurile care m-au ţinut departe de scris - accident cu maşina (nimic grav, staţi liniştiţi), mutare cu acomodare melancolico-depresivă şi începe şcoala.
Toate acestea şi multe altele - în episoadele următoare, în speranţa că le voi scrie cât de curând!
Acum fug la şmotru.

Copilul şi Delta

Roxana:
- Mami, în Deltă totul era din peşte, tot tot! Aveam impresia că şi casele erau din peşte!

Mulţumesc

Azi dimineaţă m-am trezit cu un sentiment de... mulţumire. (completare: după muuulte dimineţi cu pleoape grele, cu ţâfnoşenie morocănoasă).
Nu auto-mulţumire, nu auto-suficienţă.
Ci mulţumesc pentru tot ce am, tot ce avem, tot ce am realizat, tot ce mi s-a dat.
Pentru copiii sănătoşi, pentru casa nouă, pentru soţul înţelegător...
Pentru picioarele de pedalat (am bicicletă nouă!) şi de alergat (azi, prima zi dintr-un program de alergat!), pentru ochii de admirat (răsăriturile de soare la geamul dormitorului), pentru mâinile de mângâiat (copii năzdrăvani, gălăgioşi, dar ai mei!). Pentru cărţile de citit, pentru rufele de călcat, pentru borcanele de umplut cu zacuscă...
Mulţumesc!

Ce-şi doresc femeile?

Ooo, eterna întrebare! Dacă bărbaţii ar şti ce-şi doresc femeile...

Câteva răspunsuri posibile ar putea fi: femeile îşi doresc să arate bine, să placă. Îşi mai doresc şi confort, siguranţă, securitate.

Dar îşi mai doresc sănătate, pentru ele şi copiii lor. Îşi doresc să nu se teamă pentru siguranţa copilului atunci când merg la spital. Îşi doresc să fie tratate de un medic ce este în primul rând Om. Îşi doresc să afle cel mai bun tratament pentru ele şi copilul lor, nu scoase din context şi fără nicio legătură cu istoricul medical de până atunci. Îşi doresc aparatură modernă şi un mediu plăcut.

Din fericire, cel puţin până acum, noi n-am avut evenimente cu adevărat neplăcute, nici adulţii, nici copiii. De aceea, contactul nostru cu spitalele până acum s-au limitat la naşteri. Şi am mai scris despre diferenţa pe care am simţit-o pe pielea mea, între naşterea la spital de stat şi cu multele chestiuni aferente, şi naşterea la spital tot de stat, dar în parteneriat cu Regina Maria - pe at…

Bebe, ce mâncăm azi?

Image
Aşa cum vă spuneam, continui odiseea diversificării, în versiunea noastră, articol scris la invitaţia Qbebe.ro.

După ce am vorbit despre condiţiile diversificării şi ordinea introducerii alimentelor, azi vă spun despre modificările în alimentaţie.

În plus, am observat (inclusiv la mine, la acea vreme) că o proaspătă mămică nu cunoaşte, nu are de unde, noţiuni elementare despre mâncarea bebeluşilor, şi aş vrea să explic câteva dintre cele mai simple, cele mai "basic" reţete.

Alimentaţia bebeluşului trebuie să se modifice, pentru a primi treptat toate principiile nutritive. Însă modificările se fac pas cu pas, doar câte o modificare o dată, doar câte un aliment nou introdus o dată, doar câte o linguriţă o dată.
Pe de altă parte - părerile sunt împărţite în ceea ce priveşte tipul primei modificări: cu ce începem?
Motivele ca să alegi una sau alta dintre variante depind foarte mult şi de bebe, de eventuale probleme ale lui, şi ţin de flerul mămicii.

1. prima modificare - masa de …

Tinkerbell şi Periwinkle ale mele

Image
De când mă ştiu, am un permanent conflict cu "partea video", ca să numesc aşa, global, deopotrivă pe de o parte televizorul, cu canalele de desene animate şi alte canale, dar şi desenele animate, fie ele la TV sau pe DVD-uri. Şi nici la cinematograf nu prea ne omorâm cu mersul.

I-am pus Roxanei încă de când avea câteva luni celebrelele - pe-atunci, cel puţin - filmuleţe Baby Einstein. Am auzit tot atâtea argumente pro Baby Einstein - că stimulează intelectul copilului şi îl învaţă şi limbi străine - pe câte argumente contra loc am auzit sau citit - că limitează copilul şi-l reduce la statusul de legumă care ia de bun tot ce i se oferă. Mereu am făcut alegerile pe care le-am crezut eu potrivite pentru copiii mei.

Avem program redus de desene, şi nu zilnic, şi nu pe orice canal. Preferăm oricând mersul pe bicicletă în parc în locul unor desene - şi astea, mai mult dacă are mami treabă la calculator sau nu se poate juca cu noi.
Am căutat tot timpul hibe - şi nu am căutat nod în…

Diversificarea: 3-7-12-17-21

Image
Ce credeţi că reprezintă cifrele de mai sus?

Nope, n-aţi ghicit, nu e număr de telefon. Nici măsuri de pantofi, nici kilograme. Aceste numere apar în titlul unei foi de hârtie primită de la medicul pediatru acum... hăt, aproape 7 ani, foaie care are drept subtitlu: Diversificarea alimentaţiei. Şi reprezintă, de fapt, orele de masă aproximative pentru un sugar sănătos, la vremea diversificării. La noi erau alte ore, aproximativ 8-11-14-17-20, deci tot 5 mese, însă fără cea de noapte. Masa de dimineaţa, de prânz, de seara şi două gustări între mese. Ca şi acum, de altfel, la 7 ani de atunci şi încă un copil apărut şi "diversificat" între timp. Diferenţa constă în mâncarea propriu-zisă.

Hârtia asta despre care vă povestesc, primită de la medicul pediatru prin 2005, îmi serveşte ca "reminder", căci unele dintre lucrurile acestea sunt de mult ascunse în memoria mea selectivă. Cât priveşte indicaţiile doctorului, acestea erau şi sunt şi acum pur orientative, ne-au ghidat…

Secrete, secrete

Image
După ce, din diverse motive familiale (şi familiare, totodată, inclusiv motive de oboseală mahmură după RHCP), am ratat evenimentul de lansare de cărţi bune pentru părinţi buni, sâmbătă dimineaţă, apoi şi Promenada Operei, sâmbătă seară, astăzi mergem la un eveniment frumos, frumos şi animat.

Diseară vom afla "Secretul aripilor", alături de Clopoţica şi prietenele ei zânuţe, în avanpremiera filmului de animaţie cu acest titlu. Roxana şi Ilinca sunt atât de entuziasmate, că nu ştiu cum să facă timpul să treacă mai repede!

Am aruncat un ochi alături de ele (sneak peak, ha?) la trailer şi ne-a făcut poftă şi mai tare. Fetele deja şi-au împărţit rolurile: Roxana e Tinkerbell, Ilinca e Periwinkle... Dar în ce scop, misiune, poveste... încă nu ştim, vom vedea.


Iar la întoarcere vom povesti aici şi pe B24Kids.