Posts

Showing posts from October, 2012

Cyber-bullying. Tu ştii cu cine vorbeşte copilul tău pe internet?

Image
Patru din cinci copii sunt expuşi unui comportament agresiv pe internet - potrivit unui studiu realizat de Bitdefender, compania românească producătoare de antivirus. 
Agresivitatea infantilă manifestată pe internet este un fenomen extrem de răspândit, relevă studiul derulat de Bitdefender, studiu care a inclus un eşantion de 2.300 de părinţi din SUA, Marea Britanie, Germania, România, Spania, Italia, Olanda, Brazilia, Franţa şi Austria.

Astfel, 82% dintre persoanele chestionate au confirmat un comportament agresiv manifestat asupra copiilor lor şi au spus că aceştia au fost insultaţi şi ameninţaţi în mediul online ori le-au fost publicate fotografiile fără permisiunea lor.

Aproximativ acelaşi procent de părinţi dintre cei care au participat la studiu au afirmat că ştiu doar o mică parte dintre prietenii pe care copiii lor îi au pe internet.

În acelaşi timp, aproape o treime dintre adolescenţi le-au spus părinţilor că au făcut publice informaţii personale precum parole sau alte date sen…

Copil de grădiniţă

- Mami, hai să ne jucăm de-a grădiniţa!
Asta mi-a spus Ilinca, pe la ora 9 azi-dimineaţă, când i-a fost clar că rămâne acasă. Şi eu care credeam că se bucură că stă acasă cu mine şi nu merge nici azi la grădi!
Dimpotrivă, m-a bătut la cap toaaată ziulica cum că ea pierde "ziua jucăriei", că vrea la grădi, că mâine s-o duc şi ce dacă mâine e sâmbătă?!
Copiii ăştia independenţi! Nici nu ştiu de fapt cine are mai multă nevoie de cine?!

Ingrediente noi: febră cu tuse

Ce-mi lipsea din meniul de alergat la şcoală, grădiniţă, lecţii, engleză, înot, dansuri... nu mereu cu maşina, ci şi cu autobuze şi tramvaie?

Siiiiigur! Lipsea doar ca mezina să facă febră - mai precis, să o las bine de dimineaţă la grădiniţă şi să o găsesc cu febră după-amiază - şi să tuşească ca măgăruşul!

Dar nu mă plâng, ştiu că se poate şi mai rău! Bine că mi-a trecut mie răceala cobză şi că restul din casă sunt sănătoşi!

La film cu familia

Image
Ce fac peştii când se adună? Fac bancuri!
(replică din filmul de animaţie Sammy 2)

Acum o săptămână am reuşit o premieră: să adunăm toată familia, eu, soţul şi fetele, într-o zi de lucru (luni) şi să mergem la film de desene animate, 3D. Oricum, mersul la film nu se întâmpla prea des la noi.  Nu ştiu cum se face, dar mai uşor ajungeam la teatru de păpuşi, la ateliere de creativitate... Până acum, cel puţin, am fost atât de rar la film, încât aş putea să enumăr pe degetele de la o mână filmele pe care le-au văzut fetele la cinema, şi tot mi-ar mai rămâne degete. Dar promitem să schimbăm acest lucru de acum încolo! Nu de alta, dar am constatat că ne place în sala de cinema - şi chiar şi nouă, adulţilor care le însoţim, nu mai vorbesc de copii!

Adică, orice Home Cinema ai avea acasă (unde mai pui că noi n-avem deloc televizor acasă!), parcă tot nu poţi să recreezi atmosfera aia de cinema! Şi hazul când te uiţi unul la altul şi te vezi cu ochelarii 3D (pentru soţ era primul lui film 3D)! Şi …

B24Kids la Muzeul George Enescu

Image
Copil fiind, prin clasa a doua, a început la noi la şcoală un proiect muzical, de genul celor care se făceau cumva, pe linie de partid - am avut şi brigadă artistică, şi cor întru Cântarea României. Un pic heirupist, un pic altruist, dar în final copiii erau cei care ieşeau şi în câştig, dacă mă întrebaţi pe mine.
Este vorba de, să-l numesc eu acum, "hai să învăţăm să cântăm la vioară".

Un profesor venea în şcoală şi după ore, într-o sală de clasă - sala de muzică, era şi un pian acolo, de fapt o pianină - ne punea vioara sub barbă şi arcuşul în mână şi dă-i sanie cu zurgălăi, o vioară mică de-aş avea şi alte câteva. Nu prea multe, căci domnul - sau tovarăşul, de fapt - cu pricina am înţeles că a găsit o cale să fugă în America şi să ne lase baltă. Cel puţin, aşa ni s-a spus. Oricum, chiar şi cu cele câteva cântecele pe care am apucat să învăţăm să le cântăm ne-am prezentat la un spectacol la Sala Polivalentă şi am avut o filmare la televiziune.

Nu ştiam să citim notele muzi…

După faptă, şi răsplată

Image
Fusesem avertizată. Un prieten a postat un link la o chestie despre importanţa purtării centurii de siguranţă pe bancheta din spate. Imagini horror, de-a dreptul! A doua zi, în timpul plimbării, am văzut cum la trecerea de pietoni - de care ne apropiam şi noi, dar nu ajunsesem încă - o maşină a cedat trecerea pietonilor, cea din spatele ei, nu. Şi s-au buşit. Nu a fost nimic horror, doar un pic de tablă spartă, dar mă gândeam ce nasol de ei, trebuie să umble pe la asigurări, să se plimbe... etc.

Ei, şi ziua următoare păţesc eu pocinogul. Cum veneam eu agale cu maşina de la întâlnirea cu bloggeriţele mame care am vizitat un spital privat recent deschis, şi cum mă gândeam eu aşa, la ale mele, zăresc cu coada ochiului indicatorul de cedează trecerea, o fracţiune de secundă mi-a trebuit să pun cap la cap informaţia cu faptul că mi se adresează mie, am apucat să încetinesc... dar nu suficient. Vitezomanul de pe drumul cu prioritate şi-a infipt bolidul în roata mea. Acuma, na, prioritatea l…

Curent dis-continuu. De tot!

M-am trezit la 6.30 ... doar ca să constat că e oprit curentul. Nu pot să pregătesc sucul de fructe al copiilor pentru că storcătorul merge cu curent. Nu pot să fac nimic pentru că nu văd. Am găsit prin beci o lanternă d-aia de miner, care se prinde pe cap. Suficient cât să le fac un sandvici fetelor, să le îmbrac pe întuneric - sper că nu ajung la şcoală şi grădi cu o şosetă de-o culoare şi alta de altă culoare. Şi i-am pornit pe toţi la ziua lor de muncă. Pentru ziua mea de muncă nu e suficientă lumină. Şi nici baterie la laptop nu prea mai e (mi se şopteşte din marginea din dreapta jos 12 minutes remaining). Nici nu-mi trebuie mai mult ca să frunzăresc puţin netul cât timp îmi termin ceaiul - ce noroc că avem plita cu gaze, nu electrică!
Şi apoi... ce-aş mai putea să fac? A, da, poate să mă culc la loc?!

Shakespeare School a împlinit 10 ani

Image
Anul trecut în primăvară, am dat de un afişel, nici nu mai ştiu bine unde, care anunţa organizarea unei sesiuni de engleză demo şi gratuit la Shakespeare School. Am profitat de ocazia ce ni se oferea şi am participat la lecţie. Inutil să mai spun că Roxanei i-a plăcut foarte mult să se joace cu animăluţele de pluş şi să cânte în engleză. Aşa că am înscris-o la şcoala de vară. Două săptămâni, câte două ore de engleză pe zi. A vrut şi la "cursul lung", din toamnă până-n primăvară. Timp în care orele de engleză i se păreau mereu prea scurte. Iar acum deja este în al doilea an de engleză la Shakespeare School.


Însă Shakespeare School a împlinit recent nici mai mult nici mai puţin de un deceniu. La evenimentul aniversar la care am participat (doar eu, fără copii, de data asta) am putut vedea cu ce se laudă şcoala, ce rezultate bune au elevii de aici, adică anual peste 1200 de cursanţi, cu vârste cuprinse între 4 şi 25 de ani.
De-a lungul celor 10 ani, cursanţii şi-au însuşit noţi…

Şcoala - bilanţ la o lună

"Dragă fosta mea doamnă,
Mi-e foarte dor de grădiniţă şi de tine şi aş vrea să mai vin măcar încă un an."
Semnează: Roxana

O scrisorică cu inimioare realizată de Roxana chiar astăzi, dar datată 23 octombrie, când a calculat că va merge ea din nou la doamna la grădi în vizită.

E clar cât de mult s-a acomodat cu şcoala, cu noua doamnă, cu colegii... Asta cu toate că temele şi le face conştiincioasă şi doamnei învăţătoare i-a scris un "bun găsit" chiar din prima zi de şcoală, iar acum după week-end i-a adus o vedere de la castelul Bran. Cu toate că are o nouă prietenă, colega ei de bancă, despre care îmi povesteşte aproape zilnic - deşi parcă nu la fel de multe cum îmi povestea despre fosta ei prietenă de la grădi, şi pe care a pierdut-o în labirintul vieţii, căci ea merge la altă şcoală acum.

Roxi mă însoţeşte la grădi ca s-o luăm pe Ilinca cam de 2-3 ori pe săptămână, şi aproape de fiecare dată trece pe la doamna ei. Doamna educatoare rămâne doamna ei. Cea mai stabi…

Depresia de mutare

Image
Urmează alt post neinteresant - adică alte reflecţii personale, în categoria "terapia prin scris".
Mai ales că stă săracul post în drafts de vreo... 2 luni, cred. Şi scriam eu atunci cam aşa:


Câteva zile n-am mai dat pe-aici, nu prea am putut să articulez nici verbal mare lucru... în afară de nişte foarte vocale crize de plâns.

Măi să fie! Depresie! Cine ştie despre depresie mai mult decât denumirea, oricât de puţin mai mult, înţelege cum e cu plânsul din senin, cum se vede doar partea goală a paharului şi cea neagră a lunii, cum orice era un atu până atunci, acum pare un mega-dezavantaj... etc.

Dar odată scoase pe gură de-a valma gândurile, în cazul meu, cel puţin, funcţionează: începe procesul de "recovery". Şi apoi analizez: ok, hai să vedem: ce-a fost asta şi de ce a apărut şi de ce acum şi etc.:

A împlinit Roxana 7 ani, motiv să-mi amintesc din plin de depresia post-natală de după naşterea ei?
Nu mă pot deplasa (prea departe) fără maşină? Ergo, mă simt izolată…

Despre ţepe

Image
Mai precis, ţepele luate de oameni de bună credinţă, să zicem, traducători, redactori... D-ăştia... (Free-lanceri o fi traducerea în engleză pentru fraieri, mă-ntreb?)

Treaba stă cam aşa:

Se apucă ei şi-şi deschid o firmuliţă, ca să fie treaba corectă. Încheie contracte cu beneficiarii (firme de PR, edituri, reviste offline şi online... etc). Respectă termenele de predare a articolelor şi traducerilor pe care le muncesc - ei ştiu cum. Să zicem, între un spălat şi un călcat, sau după ce duc copiii la grădiniţă, înainte să le facă mâncarea pentru seară, sau după ce fac curăţenie şi înainte de piaţă. Chiar nu contează cum, e treaba lor. Altfel, cine i-ar pune să muncească dacă nu ar putea, nu? Adică, parcă faptul că nu mă lasă sufletul să mă declar casnică la recensământ e vreo scuză pentru mine chiar să muncesc? Şi ce dacă simt că pot mai mult de-atât, mai mult decât curăţenie şi piaţă, după fix 20 de ani de şcoală? Şi ce dacă simt că Doamne-Doamne m-a înzestrat cu ceva creier? Şi ce da…

Literatură: Iubita locotenentului francez

Image
Sâmbătă le-am dus pe fete la bunica şi la verişori şi am profitat de ocazie ca să reuşesc în sfârşit să termin de citit cartea pe care o începusem de ceva vreme. Ştiţi cum e, toată ziua alergi în 100 de direcţii, ca un perpetuum mobile, iar seara după ce "potolesc toate treburile", cum zicea bunică-mea, cu greu mai găsesc timp de citit o pagină-două, hai, maxim un capitol scurt. Şi asta doar dacă nu adorm înaintea Ilincăi, care mă convinge cu lacrimi de crocodil că ea nu poate să adoarmă fără mine, şi când îmi pune caruselul cu "twinkle-twinkle" în cap, e aşa de adormitor...


Cartea tocmai încheiată este John Fowles, "Iubita locotenentului francez".

Înainte să vă repeziţi cu "Huo", sau cu "asta-i de pe vremea bunicii, eu am citit-o hăt, demult!", ţin să vă anunţ că exact din aceste considerente am tot ocolit-o atâta vreme: din cauza renumelui cam de proastă calitate cu care ajunsese la mine. Nici măcar nu ştiu cum se prăpădise aşa de ta…

Skirt Bike: Să pedalăm frumos

Image
La ediţia de toamnă anul ăsta m-am numărat şi eu printre multele bicicliste de Skirt Bike. Multe multe, eu am avut numărul 186 "pe tricou", dar am văzut şi fete cu numere peste 200. Deci, logica mea zice că au fost peste 200 de participante.

Ştiam de mult de la Oana de evenimentul pe care îl organizează împreună cu Andreea şi alţi inimoşi, dar până acum nu am reuşit să ajung. Nici nu aveam bicicletă şi mi se părea complicat să împrumut sau să închiriez.
Acum mi-am luat şi bicicletă, e şi frumoasă, e şi cochetă - şi nu ştiu cum se face că ne urmăreşte Ungaria asta, dom'le, peste tot! Şi bicicleta e tot ungurească, după cum se poate citi şi pe inscripţiile pe care le-am pozat pe ea.

Dar să revenim la Skirt Bike. Deci, pe lângă că aveam acum şi bicicletă, am mai aflat şi că în week-end este permis accesul la metrou cu bicicleta, deci puteam ajunge mai uşor de aici, "de la ţară", de la capătul metroului Republica, până la Izvor, locul de pornire în traseu. Aşa că am…

Nu e bal, e chiar spital

Image
2004, gimnastică specifică pentru femei însărcinate: o cămăruţă din podul maternităţii Giuleşti
2005, urmărirea sarcinii: cabinetele Regina Maria (pe-atunci Centrul Medical Unirea)
august 2005, naştere prin operaţie cezariană: maternitatea spitalului Universitar
2007, urmărirea sarcinii: cabinetele Regina Maria, slesh, ambulatoriul spitalului Universitar
mai 2007, amniocenteză: spitalul judeţean Ilfov
iulie 2007, naştere prin operaţie cezariană: maternitatea spitalului Elias, în parteneriat cu Regina Maria
... plus consultaţii pediatrie, specialităţi medicale, câte o ecografie de şold şi fontelă de copil la Medlife, cu investigaţii suplimentare la al doilea copil la alţi medici de ortopedie pediatrică...
şi aşa mai departe.

Şi totuşi, cazul nostru este unul foarte fericit: întâlnirile cu spitalele nu au fost neapărat nefericite. Dar chiar şi limitându-se doar la cele enumerate mai sus, şi tot consider că am făcut ceva drumuri în timpul celor două sarcini şi după naşteri.

Mâine, 2 octom…