Posts

Showing posts from 2014

T&T: Tibi si Tudor Chirila

Image
"Everytime when I look in the mirror..." - cum s-o simţi băiatul ăsta când se uită acum în oglindă, vs cum se simţea înainte de Vocea României?

Mi-a rămas în minte momentul din finalul sezonului 4 al Vocii, cu Tibi pe jos, cu cecul de 100.000 de euro în braţe, cu confetti căzând pe ei... Momentul ăla când viaţa ta o ia pe alt făgaş decât ai crezut vreodată! Pentru că dacă vreodată ar fi vrut să urmeze calea muzicii, ar fi făcut asta până acum. Or, el este, cum a spus şi Chirilă, "băiatul cu chitara"!
By the way - ce am învăţat şi eu de la viaţă, mi-a confirmat şi Tudor Chirilă acum: dacă e ceva la care te pricepi, ceva ce faci bine, atunci fă exact aia! Ergo, în finală Chirilă unul din momentele cele mai emoţionante a fost acel "Ana" cântat simplu, la chitară (chiar de Tibi) şi pian (acompaniament).


Asta am vrut mereu de la Vocea României, la asta m-am aşteptat de la bun început, când am văzut primele promo-uri: să văd și să aud oameni (simpli, adică ne-c…

Acasă la Moş Crăciun

Image
Trecem printr-o perioadă aglomerată, dar cu lucruri frumoase - concurs de înot, serbări la engleză, recital la pian şi chitară, petreceri de zile de naştere... you name it!

Printre toate astea, am reuşit sâmbătă să ajungem în Regatul lui Moş Crăciun, adică recent deschisul Santa Claus Kingdom, la adresa din şos. Pipera nr. 59. Detalii aici: www.santaclauskingdom.ro.
Gata, acum că v-am dat informaţiile legate de locaţie, pot să vă spun şi nişte poveşti ilustrate.

Santa Claus Kingdom e aşa... un fel de regat al locurilor de joacă pentru copii. Dacă ajungi (ca noi) destul de devreme încât să fie mai liber, poţi să te bucuri de:
- pârtie de schi artificială - scurtă, dar numai bună pentru începători
- patinoar- micuţ, dar suficient
- tubing - pista de tubing mi s-a părut suficient de lungă, plus că la întoarcere trebuie să cari în sus colacul ăla de cauciuc după tine
- pistă de maşinuţe sau nu ştiu exact cum se numesc, sunt de fapt un fel de biciclete pe 4 roţi, pentru că se acţionează pri…

De serviciu pe şcoală

Image
Zilele trecute fii-mea a' mare a fost "de serviciu pe şcoală".

Pentru cine nu cunoaşte expresia, ea vine, în amintirea mea, la pachet cu acel clopot mare, talangă îi spuneam noi, cu care în mâini efectiv alergam pe holuri şi-l zdrăngăneam ca să se audă în clase şi să înceapă recreaţia, şi apoi ora.

Cât de des făceam asta într-o zi? Păi foarte des, tot cam la 35 de minute, căci şcoala noastră mică avea, pe acea vreme în anii 80, atât de multe clase, cu câte 42 de elevi în ele, încât învăţam în 3 schimburi, ca la fabrică. Orele aveau vreo 35 de minute şi pauza 5  minute.

Ce s-a schimbat de-atunci? Şcoala nu, fetele mele învaţă (cred că am mai spus pe undeva) chiar la şcoala generală la care am învăţat şi eu, şi tatăl lor. Alegerea aceleiaşi şcoli a fost "big mistake", zic eu acum, pentru că aşa se vede şi mai bine ce (nu) s-a schimbat de-atunci!

Adică... nu mai sunt sobele de teracotă pe holuri, ramele de lemn de la geamuri au fost înlocuite cu termopane albe, s-…

Păi... despre ce piesă vorbim noi aici?

Image
După lupte seculare care au durat... vreo câteva luni de încercări, am reuşit să prindem bilete la piesa "Păi... despre ce vorbim noi aici, domnule?" de la Teatrul Act. Pe care l-am văzut aseară, luni seara.

Înainte să mă apuc să citesc după cum am obiceiul - şi poate să notez şi aici la finalul articolului - ce a mai scris lumea până acum despre piesa de aseară, ia să apuc eu să notez câteva impresii personale.


În primul rând - am mers pentru că piesa are la bază textul lui Marin Preda, "Moromeţii" - una din capodoperele reale ale literaturii române, după umila mea părere. Pe vremea când încă mai credeam că voi ajunge să scriu şi eu vreodată romane sau măcar povestiri, începusem prin a-mi semna articolele din ziarul la care lucram cu pseudonimul Mara Preda, atâta de tare îl apreciam pe scriitor! :)

Apoi - sau pe acelaşi plan - am vrut să vedem piesa pentru că ştiam că este regizată de Aexandru Dabija şi jucată de Marcel Iureş şi George Mihăiţă. Pe Iureş îl mai văz…

Alfie Kohn 2014, partea a doua

II. De la condiţionări şi ameninţări la cooperare şi înţelegere - instrumente practice pentru părinţi şi pedagogi

Recapitulăm:

- În prima parte am discutat despre abordarea "doing to" - "acţionarea asupra" copiilor, şi am vrut să trecem de la această abordare bazată pe control, la cea pe termen lung, abordarea "working with", "împreună cu", pentru a ajunge la cum vrem să ajungă de fapt copiii noştri.
- Trecerea de la abordarea centrată pe comportament la cea centrată pe nevoia copilului.
- Apoi trecerea de la abordarea bazată pe pedepse şi recompense la cea bazată pe cooperare.

Problema cu unii părinţi (tratată în cartea Mitul copilului răsfăţat, recent apărută în limba română) este că de teamă de a nu fi trataţi drept prea permisivi, şi deci slabi, şi atunci încep să fie prea autoritari.

La sfârşitul zilei s-ar putea să plecăm totuşi (de la conferinţa aceasta - n.m.) cu îndoieli de genul: există şi zone gri? Trebuie oare să intervin aici sau nu?…

Alfie Kohn 2014: here and now

Image
Live blogging de la conferinţa Alfie Kohn.

Reamintesc despre ce vorbim aici:
Dincolo de disciplina convenţională

I. Ce e în neregulă cu pedepsele sau recompensele


Vrem ca ai noştri copii să fie minunaţi, fără frică, entuziaşti, responsivi, responsabili, cooperanţi, independenţi, echilibraţi, încrezători în propriile forţe şi liberi - asta am apucat să notez din multele cuvinte, atribute, exprimate din sală ca fiind dorite de auditoriu, pentru copilul fiecăruia. O listă idealistică, ambiţioasă. Sau cel puţin, o provocare să ai un copil care să fie deopotrivă, să spunem, ambiţios şi cooperant.

În majoritatea ţărilor în care ţine conferinţe Alfie Kohn apar majoritatea cuvintelor din această listă.

Dar acest "test" la care tocmai a fost supus auditoriul e un pic subversiv, recunoaşte Alfie. Pentru că deşi ne dorim toate aceste lucruri de mai sus pentru copiii noştri pe termen lung, felul în care le vorbim acum, azi, diseară acasă cu ei, este cu totul şi cu totul diferit, aproape …

Ora 10 a sosit, Alfie Kohn a şi venit!

Image
Vă mai amintiţi jocul acela din copilărie cu "ora 1 a sosit, Omu negru n-a venit... şi la un moment dat, a venit"? Ei, cam aşa aştept eu întâlnirea cu Alfie Kohn, cum aşteptam să se pronunţe ora fatidică din jocul cu pricina din copilărie. Nu pentru că Alfie Kohn ar fi vreun Omu' Negru, ci cu felul acela de aşteptare, cu felul acela de... oarecum temere. Ca şi cum ar veni în inspecţie. Ce-o să zică despre sistemul nostru de educaţie? Ce greşeli o să mai aflu că am făcut cu propriii mei copii? Ce mai e de făcut de-acum încolo?

Aşadar, mâine 22 noiembrie voi încerca să "raportez" aici câte ceva din ideile conferinţei.

Între 10.00-13.00 are loc prima parte a conferinţei, care ne va spune de ce nu-s bune nici pedepsele, dar nici recompensele în educaţie.

Apoi, între 14.30 şi 17.30, a doua parte a conferinţei va propune soluţii concrete şi instrumente practice pentru părinţi şi pedagogi.

Pe site-ul organizatorilor Totul despre mame, găsiţi mai multe detalii general…

Fii bine cu tine şi copilul tău va fi bine cu el

Image
Acum ceva vreme (acum vreo 2 ani şi mai bine), citeam un articol scris de Sabina (articolul aici) care se numea, îmi amintesc bine: "Când mama nu e bine, nimeni nu e bine!" Nu mai ştiu cum am dat de acel articol atunci, dar ştiu că nu-mi spunea mare lucru. Adică înţelegeam şi empatizam cu ce trăia Sabina, însă nu simţeam în mine lucrurile acelea.

După o vreme, după ce am avut şi eu un eveniment medical neplăcut (despre care v-am povestit atunci aici şi aici) am căutat din nou articolul Sabinei şi l-am recitit. Se potrivea mănuşă! Pentru că şi eu, ca şi ea, trăisem starea de "mami bolnavă", boala, recuperarea la pat, neputinţa de a-ţi vedea copiii îngrijiţi, chiar şi temporar, de altcineva, neputinţa de a te ocupa de ei, trăisem disperarea de a vedea că atunci când eu nu eram bine, nici ei, copiii şi restul celor din casă, nu erau bine.
Din această perspectivă m-am bucurat să aflu că la începutul lunii decembrie, Institutul pentru Studiul şi Tratamentul Traumei (I.S…

De ce nu l-am votat pe Ponta

Cel mai frumos şi articulat răspuns l-am găsit aici, la petreanu.ro, într-un articol în care îi cere demisia premierului.

De asta nu l-am votat pe Ponta şi din alte câteva motive - cum ar fi, că nu cred şi n-am să cred niciodată în "valori" precum furtişaguri, miticisme, mici înţelegeri pe sub mână, şuşanele, copy-paste, mizerii, impostură, aroganţă, sfidare...!

Motivele mele nu-s nici pe departe - cum tocmai am fost acuzată într-o discuţie - naivitatea şi prostia de a crede în Iohannis cu ochii închişi şi de a nu-i vedea pe Băsescu şi pe Blaga din spatele lui. Da, chiar cred că Iohannis are în el ştiinţa "lucrului făcut nemţeşte", dar nu-s naivă să cred că de-acum o să fie totul bine, o să meargă ţara pe roate fix din prima clipă şi fără ca noi toţi ceilalţi să mişcăm un deget!

Să fim optimişti şi să face şi noi tot ce ţine de noi! De fiecare în parte, la locul lui.

Pedepsiţi prin recompense, lansarea diseară

Image
După ce vom fi terminat treburile de astăzi, îmi voi lua frumuşel fetele de câte o mânuţă şi vom merge împreună la Humanitas Cişmigiu, la lansarea volumului "Pedepsiţi prin recompense" de Alfie Kohn. 

Spre ruşinea mea, nu am reuşit să termin de citit nici anteriorul volum al lui Alfie Kohn tradus în română, adică bestseller-ul "Parenting necondiţionat". Dar asta se datorează numai şi numai stilului meu haotic de a citi câte 2-3 cărţi deodată, în funcţie de ocazie - pe marginea bazinului la antrenamentul copiilor, sau seara la culcare, în concediu sau la coadă la poştă, cărţile mă prind în grade diferite. Dar de citit le citesc până la urmă pe toate.

Astăzi, spuneam, vom merge să vedem cum se lansează la editura Multi Media Est Publishing "Pedepsiţi prin recompense" de Alfie Kohn. Pe lângă faptul că este, aşa cum anunţă comunicatul de presă transmis de organizatori, Totul despre mame, un nou titlu care are potenţialul de a atinge şi depăşi succesul înregis…

Campanie pentru bunici

Image
- Acriţa!
Aşa mă striga bunica mea când eram mică, derivând numele meu, Anca, în Ancuţa, iar apoi şi mai afectiv, Acriţa.

Vacanţele de vară mi le amintesc doar împreună cu bunicii, în curtea lor de la ţară. Acolo, fie la câmp, ascultând hârşitul coasei bunicului, fie printre orătăniile din curte, ori în grădina plină cu legume, zarzavaturi şi pomi fructiferi, mi-am petrecut cea mai frumoasă perioadă din viaţă!

Dar nu neapărat curtea, grădina sau animalele au fost esenţa fericirii mele. Ci bunicii. Cu glasul molcom, bunica ne aduna în curte în serile calde de vară, după ce îşi termina miile de treburi şi se potoleau zgomotele de peste zi, şi ne spunea... poezii. O mână de om, bunica mea nu ştia carte. Dar cumva învăţase şi ne recita o mulţime de poveşti ... versificate. Şi-acum regret că nu le-am notat pe vreun caiet, căci erau absolut unice.

Bunicul în schimb era un munte de om, când intra se întuneca încăperea. Nu atât solid, cât înalt. Sfătos şi el, avea alt gen de poveşti, pentru n…

Stârpiţi răul de la rădăcină, împuşcaţi copiii

Image
Cum mergeam eu ieri pe stradă şi mă gândeam la ale mele - că de ce mă supăr eu pe fii-mea aia mică pentru că nu mă lasă să o ajut la lecţii deşi e doar în clasa întâi, şi uite sor-sa, chiar dacă e a treia, tot vrea să stau lângă ea la teme; şi că de ce aia mare nu-mi spune clar şi răspicat că vrea să se joace după ce termină temele, că nu vrea să mai lucreze şi suplimentar, aşa cum, nu ştiu de unde naiba am scos-o, am bănuit eu că ar vrea; şi mă mai gândeam că ce-oi face eu când n-o să mă mai cert cu copiii, că oare când o să fie momentul ăla, şi mai ales cât din vină pentru toate astea o port eu... şi aşa mai departe, şi totul se învârtea în mintea mea legat de copii...

Şi deodată-mi iese-n cale, în faţa ochilor, în vitrina unei librării - îmi plac librăriile, v-am mai spus? Aş sta şi-o zi întreagă să studiez cărţi, caiete şi papetărie! - titlul unei cărţi:

Stârpiţi răul de la rădăcină, împuşcaţi copiii
Gândurile mi s-au învălmăşit în cap. Mi-am zis, ok, e greu cu copiii ăştia, şi dev…

Ce părere ar avea Alfie Kohn despre temele-pedepse ale fiică-mii?

Image
E seară, foarte seară, dar Roxana încă nu şi-a terminat temele. Am mai scris eu ce părere am în ceea ce priveşte volumul masiv de teme pentru acasă. Başca acum pe lângă teme, Roxana are ... ghiciţi ce! Pedeapsă! 

Da, frate, în secolul ăsta, în era parentingului pe pâine, a psihologiei pentru copii pe toate drumurile şi pe înţelesul tuturor neînţelegătorilor - copilul meu (şi de fapt toată clasa, şi de fapt, cred că şi alte clase, şi alte şcoli, căci am auzit la poveşti cât să scriu un roman!) primeşte pedepse! Şi fiţi atenţi:

Se dă fapta (infracţiunea!):săptămâna trecută au dat test la română, mate şi ştiinţe, vineri le-a dat testele corectate acasă, ca să le arate părinţilor şi aceştia să semneze, şi trebuiau duse înapoi luni. Roxana a uitat de teste de tot, nu mi-a spus că le-a adus testele corectate, sau că le are pe undeva, sau că trebuie să semnez, şi nici nu le-a dus înapoi nici luni, nici marţi. Aşa e ea, mai uitucă, mai artistă, nu a avut niciun fel de intenţie rea, căci avea …

Cu copiii la concursul de înot: Salutări de prin coada clasamentului!

Image
Şi a trecut şi concursul de înot. Cupa de toamnă 6-9 ani, la Izvorani, pe 11 şi 12 octombrie.

Am avut emoţii duble, căci fetele au participat amândouă, la categoria 7 ani, respectiv 9 ani, la toate cele 4 stiluri de înot: liber, bras, spate şi fluture.

Pentru Roxana a fost al treilea concurs, pentru Ilinca - al doilea, şi pentru prima oară a participat la bras şi fluture - nici nu credeam că o să termine duminică 50 m fluture, la halul de răcită în care era! I-am propus să se retragă, dar nici nu a vrut să audă!

Pentru noi, scopul a fost atins: Roxana şi-a îmbunătăţit timpul de până acum, Ilinca la fel la 2 din 4 probe, şi a terminat cu bine cursa la celelalte 2 probe pe care le-a susţinut pentru prima oară.

Daaaar - Roxana a obţinut timp cu 1-2 secunde mai bun, ceea ce, la nivelul ei de punctaj, reprezintă prea puţin ca să avanseze în clasament. Dar hai să luăm partea bună a lucrurilor, evoluţie există. Cum citeam pe undeva azi: "progress, not perfection!" :)

Ilinca a pro…

Fire de dragoste pentru bebeluşii născuţi prematur

Image
Ştiaţi cât de mici sunt copiii născuţi înainte de termen? Că pentru ei nu există căciuliţe, botoşei şi "cuiburi" atât de mici cât sunt ei la naştere? De aceea Asociaţiile "Totul despre mame" şi "Unu şi unu" au desfăşurat o campanie pentru realizarea şi "echiparea" cu astfel de "trusouri" adaptate dimensiunilor bebeluşilor prematuri.


Zilele trecute au fost duse la Maternitatea Polizu primele Fire de dragoste. Eu personal, nu am reuşit să ajung acolo ca să le oferim micuţilor, sunt sigură că a fost un eveniment extrem de emoţionant. Se vede şi din fotografiile ataşate. Însă pentru că acesta este un proiect drag mie, aş dori să-l susţin măcar prin publicarea pentru dvs., aici, a comunicatului trimis de organizatori.
Primele "Fire de dragoste", constând în seturi împletite de caciulite şi botoşei, au ajuns marţi 30 septembrie la secţia de terapie intensivă a Institului pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului Alfred Rusescu (Maternita…

Doamnă învăţătoare, Homework sucks!, scuzaţi limbajul...

Image
Pentru că tot eram revoltată (şi nu doar eu, că am mai vorbit cu câţiva părinţi din clasă) de volumul mare de teme - vreo 6-7 pagini de probleme din culegerea de matematică şi cam tot atâtea pagini de exerciţii de rezolvat în culegerea de română - pe care le-a avut Roxana de marţi pentru miercuri, deci de pe-o zi pe alta, practic!!, am mai dat şi de articolul acesta, ca să mă monteze de tot!

Mai jos - din articol (şi nu numai) de ce temele pentru acasă sunt caca, de ce m-am săturat eu de ele, că al meu copil cred că s-a săturat şi mai tare, şi nici nu s-a încheiat a 3-a săptămână de şcoală din cele 36 ale anului şcolar!

Susie Johnson este autoarea articolului - ca să ne înţelegem, nu îi plagiez ideile, ci doar rezonez cu (mare parte din) ideile din articol, deşi la mii de kilometri distanţă, şi nu numai fizică, ci şi ca diferenţă între sisteme de învăţământ. Ea concepe articolul ca pe o scrisoare deschisă adresată profesorilor, în calitate de părinte acum, dar fost profesor, la rândul…