Thursday, June 26, 2014

Dacă-i vacanţă, e răceală

Bag seamă că în sfârşit a venit vacanţa! Şi dacă tot e vacanţă, hai să-mi permit luxul să mă îmbolnăvesc. Căci într-adevăr, e un lux pe care nu mi-l permit când am de alergat toată ziua de colo-colo, şcoală, casă, engleză, piaţă, spălat, călcat, şcoală, chitară, mâncare, plătit utilităţi, înot, pian, supermarket ... şi aşa mai departe.

Viroză o fi sau exces de îngheţată? Efectul vremii capricioase şi ploioase sau aerul condiţionat din maşină? Cert e că am sărbătorit primele zile din vacanţa mare... cam aşa: acea afonie totală care mă apucă pe mine cel puţin o dată pe an, iar acum sunt la episodul tuse de mă îndoaie, tuse iritativă până simt că fac pe mine, de-a dreptul (scuzaţi expresia).

A început cu durere de gât. Ca ghimpii din reclama de la TV îmi simţeam gâtul tot mai îngust şi mai dureros! Apoi mi-am pierdut vocea de tot, spre bucuria celor pe care îi bat întruna la cap. Daaaar, de parcă nu era de ajuns, apoi am început să tuşesc. La început mai puţin, aşa, de probă, şi azi-noapte dintr-o dată, am adormit greu din cauza acceselor de tuse, şi m-am trezit pe la 1 noaptea, când am decis că e cazul să îi las măcar pe ceilalţi din casă să doarmă, aşa că m-am instalat în faţa televizorului. Mai aţipeam, legănată de o emisiune în reluare, într-un moment de acalmie, mai băteau plasele în geam, mai ieşeam pe afară să ridic un ghiveci trântit de vânt, mai aţipeam din nou... Şi aşa m-am distrat până pe la 5, când deja la geamul din sufragerie mijea o geană de lumină. Atunci am simţit că pot să adorm şi eu, am închis televizorul şi m-am mai trezit abia pe la 8, cu un pupic de-al Roxanei pe obraz.

Nu prea pot să iau antiinflamatorii din cauza tratamentului cu anticoagulant, aşa că am tratat-o până acum cu ceaiuri de fructe cu lămâie şi miere... şi multă încredere că mâine voi fi mai bine!

Ce să zic? Sănătate tuturor! Sper să nu mai vină şi altă etapă şi să încep să fiu mai bine... Că vacanţa asta e tânără încă, mai avem şi altele de făcut! :)

Friday, June 20, 2014

Pe 8 iulie particip la Social Media for Parents

Ura! A venit şi vacanţa de vară! E timp de relaxare şi pentru mine, e timpul să mă re-transform din şofer-de-taxi-pentru-copiii-personali, în persoană cu dorinţe proprii. 

Aşa că aflând eu despre conferinţa Social Media for Parents, mi-am exprimat dorinţa să particip pe 8 iulie la aceasta. Iaca despre ce va fi vorba, într-un anunţ venit de la organizatori, adică Evensys. Asta, până ajung acolo, să vă transmit, sper eu în direct de la faţa locului:

Numărul mamelor din America de Nord care deţin un blog ajunge la 3.900.000, iar 7 din 10 mame au un cont de Facebook. Studii recente au arătat că mamele active pe Facebook au o mare influenţă asupra lansării unor tendinţe pentru branduri. 58% dintre acestea urmăresc brandurile preferate în reţelele sociale.

În ultimii ani, numărul blogurilor de parenting a crescut vizibil şi în România, iar părinţii sunt tot mai activi în mediul online.

Evensys organizează pe 8 iulie 2014, la Bucureşti, Social Media for Parents, un eveniment inedit ce va reuni părinţii activi în mediul online şi va aduce în prim plan cele mai noi tendinţe lansate de aceştia.

Evenimentul include două sesiuni de conferinţe ce vor dezbate noi idei despre parenting şi tendinţe în social media.

Social Media for Parents
va oferi participanţilor ocazia să înveţe şi să descopere oportunităţi de creştere a vizibilităţii în mediul online, dar şi o zi de networking cu persoane care împărtăşesc aceeaşi pasiune.

Tehnicile de promovare a unui blog, de dezvoltare a acestuia, dar şi sfaturi pentru construirea unei relaţii de succes cu brandurile, sunt doar câteva dintre subiectele pe care conferinţa le va atinge.

Social Media for Parents este despre blogging, social media, parenting şi lifestyle. Comunitatea de părinţi activi în mediul online va asista la un eveniment interactiv, ce le va oferi răspunsuri la întrebări actuale, instrumente utile în mediul online, poveşti şi idei de succes despre parenting şi blogging.

Printre vorbitorii acestei ediţii se numără: Urania Cremene (Expert pentru Romania Parent's Toolshop), Ioana Macoveiciuc (Owner, printesaurbana.ro), Alina Ioana Stan (CSR Officer, Orange), Ioana Mănoiu (Managing Partner, GMP PR), Gyorgy Gaspar (Psiholog Clinician, Asociaţia Multiculturală de Psihologie şi Psihoterapie), Valentin Vesa (Test Engineer, iQuest Group).

Social Media for Parents este organizat de Evensys îin parteneriat cu Orange.

Participarea se face pe baza unei invitaţii gratuite solicitate pe site-ul evenimentului. Mai multe informaţii puteţi obţine la adresa de e-mail: office@evensys.ro. Detalii despre eveniment sunt disponibile şi pe site-ul evenimentului. www.socialmediaforparents.ro


Evensys este o companie de planificare evenimente, cu peste 8 ani de experienţă în organizarea de evenimente business-to-business. Evensys este specializată exclusiv pe dezvoltarea de conferinţe şi de seminarii proprii, ce acoperă şapte domenii de activitate: Marketing & Comunicare, Internet & New Media, Financiar & Investiţii, HR, Real Estate, Production şi Retail. Evenimentele organizate tratează tematici actuale, care privesc atât industria de business locală, cât şi cea din Europa Centrală şi de Sud-Est.



Friday, June 13, 2014

Meseria e brăţară de aur, bătută-n karate de dezvoltarea personală şi reorientarea profesională

Prea desfac firul în patru, prea sunt atentă la toate nuanţele cuvintelor celor din jur, prea taxez, sunt cârcotaşă, da, dar atentă la folosirea cât mai corectă şi concisă a cuvintelor. Şi cuvintele vorbite, proununţate în lungi conversaţii sau digresiuni pe marginea ceştii de cafea (şi nu numai), dar mai ales cuvinte scrise.

Ca pe nişte moaşte le respect pe ele, cuvintele; ca pe cei mai aprigi duşmani îi percep pe "decât" în propoziţii afirmative - asta mai ales "audio", sau virgula între subiect şi predicat - asta mai ales "scris".

Când scriu ceva, nu doar arunc cuvintele pe hartie, ci recitesc şi reformulez de cele mai multe ori, chiar dacă e vorba de un simplu email de răspuns la o ofertă. Cuvintele au o mare putere, semnificaţiile lor nu trebuie trecute prea uşor cu vederea.

Când traduc literatură, mă muncesc să găsesc acel cuvânt, acea expresie potrivită să transfere în limba română un sens anume pe care văd eu că l-a dorit autorul de limbă engleză. Sau invers. Nu cred foarte mult în "traduttore traditore", adică acea teorie potrivit căreia traducătorul mereu trădează fie limba din care traduce, pentru cea în care traduce, fie invers, fie pe amândouă. Eu consider că eşti dator să găseşti cea mai bună, potrivită soluţie lingvistică.

Aşadar, se pare că liceul cu profil uman ales, facultatea de filologie clasică, profesiile - practicate uneori în paralel şi deodată - de secretar general de redacţie, corector, redactor de carte, jurnalist IT, traducător de literatură, coordonator de conferinţe - nu au fost alegeri "aberante", în sensul etimologic al cuvântului latinesc (ab + errare, a se abate de la calea cea dreaptă, de la cărarea potrivită fiecăruia). Dimpotrivă, se pare că am mers "pe calea care mi se potrivea".

Se pare - adică, potrivit rezultatului unui mic test pe care l-am parcurs în cadrul unui eveniment de săptămâna trecută. Sunt, aşadar, tipul "auditiv" - conform acelui test. Iniţial am pufnit: eu? care am o jenă viscerală să pun mâna pe telefon? Însă denumirea de "auditiv", am aflat, se referea la caracteristici precum aprecierea pentru cuvinte, talentul pentru limbi străine, comunicare. Aşadar, rezultatul testului spune că mie mi se potrivesc meserii precum cea de poet, scriitor, jurnalist, profesor, traducător, dar poate şi profesii legate de muzică. Şi poate nu aş fi crezut rezultatul testului dacă nu l-aş fi comparat şi cu celelalte tipuri (Toma necredinciosul ce sunt, am cerut Gabrielei după conferinţă toate tipurile şi le-am comparat, celelalte sunt complet excluse la mine!). Şi mai ales, poate nu aş fi crezut dacă nu aş simţi o mare satisfacţie ori de câte ori scriu, traduc, corectez... şi asemenea.


Testul acesta despre care vă spun se petrecea... Păi să tot fie mai bine de o săptămână de-atunci - dar ce este timpul, în ziua de azi, altceva decât o convenţie? - de când am onorat invitaţia Anei - Mămica Urbană de a participa la un eveniment-discuţie despre dezvoltare personală, pasiuni, profesii şi educaţie. Totul, în atmosfera extrem de plăcută şi familiară a librăriei Humanitas Cişmigiu.

Discuţia a fost condusă de Gabriela Maalouf, specialist în dezvoltare personală şi fondatoare a Pro Education Academy. Cursurile propuse de Academie sunt din sfera orientării personale şi profesionale, pentru a-i ajuta pe cei care doresc să-şi atingă potenţialul maxim, să transforme un hobby într-o profesie, de exemplu. Dar Academia propune şi cursuri şi ateliere de parenting personalizat şi programare neurolingvistică (NLP) - din sfera NLP face parte şi testul propus de Gabriela.

Personal mi s-a părut extrem de utilă perspectiva oferită de Gabriela Maalouf asupra încă unui aspect din viaţa noastră de părinţi care ducem copiii la cât mai multe cursuri, la toate, dacă s-ar putea: să facă şi înot, şi arte marţiale, atletism, baschet şi şah, să facă şi actorie, pictură, pian, chitară, engleză şi germană... Dar tu, copile, tu ce vrei să faci? Asta îl întrebăm pe copil? Aceste tipuri din NLP (auditiv, vizual, kinestezic) pot scoate la iveală că unui copil i se potrivesc mai mult activităţile ce necesită îndemânare, în vreme ce altul e mai energic şi sportiv - şi tot aşa. Desigur, începem prin a-l duce la mai multe, ca să vedem ce i se potriveşte, dar nu trebuie insistat dacă vedem că el nu are nicio treabă cu asta. Sigur va avea cu altele! "Trebuie să ne echilibrăm pe noi şi pe ei, pe copii", a subliniat Gabriela, arătând că la cursurile de dezvoltare personală se învaţă diverse tehnici de echilibrare.


La evenimentul pentru mămicile bloggeriţe au mai luat parte Elena Platon, manager al restaurantului BeautyFood (stânga, în fotografia de mai sus) - de la care am înţeles că cel mai important atunci când ai o idee de afaceri este curajul. Entuziasmul nu prea se toceşte cu timpul, dacă faci ceea ce-ţi place. Tot ce ai nevoie atunci când doreşti să-ţi urmezi o pasiune este curajul - a subliniat Elena Platon. E nevoie şi de banii necesari demarării afacerii respective, dar aceştia pot fi şi împrumutaţi.

Ce se întâmplă când mamele descoperă că vor să facă (şi) altceva? Croşetează, fac brioşe, înşiră mărgeluţe, fac brăţări sau cercei... Unele au şi un alt job, pe care îl practică în paralel sau la care se întorc după perioada de maternitate, altele se ocupă doar de pasiunea pe care au descoperit-o atunci când maternitatea le-a oferit răgazul introspecţiei. Am aflat de la Elena Gorun, preşedinta Asociaţiei Work at Home Moms (Mame care lucrează de acasă) (în dreapta, în fotografia de mai sus). Pot ele să se întreţină din ceea ce lucrează acasă? Din circa 500 de mame din mediul urban care fac parte din această asociaţie, doar 10-15 chiar se susţin financiar din activitatea pe care o au. Restul nu reuşesc (încă) să iasă din "piaţa caldă" a rudelor, familiei, micilor atenţii făcute pentru familie.

Dar există speranţă! Cursurile de dezvoltare personală şi reorientare profesională ne pot ajuta să ne descoperim talente ascunse, sau de ce nu ne place la muncă, sau ce am putea face cu abilităţile pe care le avem, abilităţi pe care uneori nici nu ni le bănuim.

Wednesday, June 11, 2014

Văcuţa Paula ne-a făcut o vizită de 1 iunie

Înainte de 1 iunie (ştiu, e de multişor, dar acest post face parte dintr-o serie de "restante") m-am trezit la biroul de acasă cu vizita văcuţei Paula. Dar nu văcuţa era în pijama. Şi nici eu nu mai eram în pijama, deşi ar fi fost foarte posibil, pentru că deşi eu însămi în persoană le dădusem adresa punctului de lucru de acasă, totuşi uitasem de asta, şi oricum nu ştiam exact ora la care aveau să vină.
Dar pe Ilinca au reuşit s-o prindă în "hainele de noapte".


Mulţumim frumos pentru cadoul delicios, Dr. Oetker! By the way - valiza este foarte plimbată de colo colo, cu orice au fetele de cărat, gen hârţoage, cărţulii de colorat, etc. Iar Roxana a citit din scoarţă-n scoarţă cartea cu poveşti de seară!

După ce a plecat văcuţa Paula, m-am uitat îndelung după ea, aşteptând să apară copiii de pe stradă şi să se uimească şi ei, însă bag seamă că erau toţi la şcoală la acea oră.

Iaca poz(n)e în pragul porţii!

Chelner, vă rog să-mi aduceți cafeaua pe terasă… la primăria din Munchen!

Am băut multe cafele la viața mea. Începând din facultate, când numai licoarea maronie magică m-a ajutat să răzbesc prin examenele grele de...