Cum poţi oferi iubire necondiţionată, dacă tu nu ai avut parte de ea?

"Cheia constă în bunătate necondiţionată în toate aspectele vieţii, inclusiv în propria noastră viaţă, adică ceea ce numim de obicei compasiune" - David R. Hawkins

Articolul cu acest titlu al Dr. Laura Markham mi-a atras atenţia de dimineaţă. Iar cu acest citat din David R. Hawkins intenţionează autoarea să răspundă, cumva, întrebării din titlul.

Dar chestiunea este mult mai complexă. Iar după ce am citit articolul, mi-am zis că trebuie să îl citiţi şi voi. Pentru că citindu-l, am rezonat foarte mult cu a te iubi pe tine însuţi, a te accepta aşa cum eşti. A accepta că eşti om, şi poţi să faci greşeli.

În ultima vreme, constat că pun foarte multă presiune pe mine, mă critic foarte mult... Şi evident că rezultatul este inversul celui aşteptat: fac tot mai multe greşeli, şi mă critic şi mai mult! :) Şi n-ar fi nimic, dacă nu aş imprima această critică excesivă şi asupra copiilor. 

Deci ce-i de făcut? Hai să începem cu începutul: să ne iubim pe noi înşine! 

Refrenul acela pe care l-am învăţat de la Otilia Mantelers - "Acceptare! Acceptare! Acceptare!" - ar trebui să îl aplic în ce mă priveşte.

Dar hai să vă spun ce zice Dr Laura Markham în articolul menționat.
Articol pe care l-am tradus mai jos pentru voi. 

(sursa fotografiei este tot din articolul ei, credit foto Ana June Creative

iar articolul original se găsește aici)

Toţi părinţii ştiu că cei mici au nevoie de iubire necondiţionată ca să supravieţuiască. Dar cum putem să le oferim copiilor noştri ceva ce mulţi dintre noi nu au trăit, de fapt?

Răspunsul este că fiecare dintre noi POATE să trăiască iubirea necondiţionată - dacă ne-o acordăm noi înşine, în primul rând! Putem face asta dacă hotărâm că oricum am fi, ne vom iubi pe noi înşine - cu tot cu imperfecţiunile noastre! Atunci când nu ne ridicăm la propriile standarde - aşa cum se întâmplă adesea - putem alege să ne acordăm o caldă îmbrăţişare de compasiune şi să ne chinuim să ne oferim o mai bună susţinere pentru a putea să continuăm să ne mişcăm în direcţia cea bună.

Astfel, devenind mai siguri pe noi, suntem mai generoşi din punct de vedere emoţional. Furia şi auto-apărarea încep să se topească. Acei ochelari ai iubirii ne înmoaie critica prea dură pe care ne-o facem nouă înşine, lucru care, la rândul lui, ne face mai iubitori. Suntem oameni mai fericiţi - şi părinţi mai paşnici!

Iată ce putem face mai departe:

1. Fie-ţi milă de tine însuţi!

Gândeşte-te la asta ca şi cum ai face Parenting cu tine însuţi, în cel mai iubitor mod cu putinţă, printre toate încercările şi tribulaţiile vieţii. 

Anne Lamott spune: "Ai grijă de tine pe parcursul unei zile aşa cum ai avea grijă de cea mai iubită rudă care e bolnavă, cu mult umor şi multe dovezi de iubire."

De ce compasiune faţă de tine însuţi? Asta înseamnă "necondiţionat" din "iubire necondiţionată", ceea ce înseamnă să te iubeşti profund, indiferent de imperfecţiunile şi greşelile tale.

Este uşor să îţi placă perfecţiunea, dar oamenii nu sunt niciodată perfecţi, aşa că vei face şi tu greşeli. Iubeşte-te oricum! Numai aşa vei putea să îţi iubeşti copilul necondiţionat.

Tocmai ţi-ai repezit copilul? Respiră adânc şi linişteşte-te. Apoi vei putea să repari lucrurile cu copilul.

2. Fă din reparaţie şi conectare un mod de viaţă

Studiile arată că avem nevoie de şapte interacţiuni pozitive pentru fiecare interacţiune negativă pentru a menţine o relaţie în bună stare. Atunci când copilul tău îi răneşte sentimentele surorii sau fratelui său, ajută-l să găsească o modalitate prin care să se revanşeze faţă de ea/el, să repare ruptura pe care a creat-o în relaţia lor.

(Pentru a afla mai multe despre cum puteţi face acest lucru, puteţi consulta noua carte a Dr Laura Markham, Peaceful Parent, Happy Siblings: How to Stop the Fighting and Raise Friends for Life.)

Aşa că atunci când, din neatenţie, ai o interacţiune negativă cu copilul, poţi să faci următoarele: Oferă-i copilului o scuză din suflet, găseşte o modalitate să te reconectezi şi să repari, şi creează interacţiuni pozitive. Acest lucru nu numai că repară relaţia cu copilul, ci şi propria ta iubire de sine. Dacă acum creezi interacţiuni pozitive, vindeci ceea ce îţi doreşti să nu se fi întâmplat sau să nu fi fost spus în trecut - aşa că automat te opreşti din a te mai critica în legătură cu greşeli din trecut.

Îţi faci griji că ţi-ai dat voie să scapi prea uşor? Compasiunea - fie că vine din interior sau din exterior - transformă treptat oamenii din starea de "concentraţi pe noi înşine" într-o stare de a fi "concentraţi în sine". Studiile spun că această iubire de sine profundă este opusul egoismului. Te ajută să fii mai răbdător şi mai bun, aşa că eşti mai capabil să fii mai des persoana care vrei să fii.

3. Stabileşte-ţi propria mantră pentru a-ţi converti mintea

Atunci când îţi schimbi gândurile, sentimentele devin mai iertătoare şi mai iubitoare. Foloseşte această mantră cât mai des, pentru ca aceasta să ajungă să îţi sară în minte atunci când eşti stresat.

Iată câteva din preferatele mele:

Îmi sunt mai mult decât suficient(ă).

Se poartă ca un copil pentru că e un copil!
Nu e nicio urgenţă. Nu moare nimeni. O să fie bine!
Sunt un model pentru copiii mei!
Eu sunt adultul aici!
Orice s-ar întâmpla, mă descurc!
Copiii mei vor fi bine. Au nevoie de mine, nu de o mamă perfectă!
Se poartă aşa pentru că are nevoie de dragostea şi îndrumarea mea!
Dacă voi mai ţine minte lucrul ăsta peste un an, am să mă amuz copios.
Copiii au nevoie de iubire. Mai ales atunci când par că o merită mai puţin.
Inspir iubire. Expir iubire.

4. Meditează

Unul din multele beneficii ale meditaţiei este acela că dă naştere la prietenie necondiţionată faţă de tine însuţi. Poţi să te gândeşti la asta şi ca la iubire necondiţionată pentru tine însuţi.

Studiile arată că şi numai zece minute de meditaţie în fiecare zi produc o mare diferenţă în capacitatea ta de a rămâne calm. Asta pentru că de fapt meditaţia îţi transformă creierul - în bine, şi permanent! De ce să nu încerci? Ştiu, pentru că eşti părinte şi nu ai zece minute la dispoziţie. Poate dacă încerci să îi laşi pe copii să ascultă un audio book (care e bun pentru ei!) în timp ce tu asculţi un disc de meditaţie?

5. Acordă-ţi susţinerea de care ai nevoie: Atunci când o pierzi, caută calea să o regăseşti.

Parenting-ul este într-adevăr cel mai dificil lucru pe care îl va face oricare dintre noi vreodată, pentru că e nevoie să ne maturizăm. Aşa că toţi avem nevoie să ne oferim nouă înşine susţinere, dacă vrem să fim buni părinţi. În loc să te cerţi atunci când faci o greşeală, învaţă din ea. OK, deci ai pierdut controlul şi ai ţipat la copilul tău. Nu te mai învinovăţi pentru asta. Calmează-te. Cere-ţi scuze (şi rezistă tentaţiei de a da vina pe copil pentru incident).

Cum poţi să faci ca aceste lucruri se întâmple rar? Să începi mai devreme procesul de a-i duce pe copii la culcare? Să îţi acorzi cinci minute cu o ceaşcă de ceai de ierburi înainte de a începe rutina mersului la culcare? Să scrii un program şi să-l afişezi undeva pentru a face ca serile să decurgă mai lin? Să organizezi o sesiune de jocuri zgomotoase în fiecare seară înainte de cină, pentru ca restul serii să decurgă mai calm şi mai conectat? Să te angajezi că petreci "timp special" cu fiecare copil în fiecare zi, ca să nu ajungă "goliţi" de conectarea cu voi? Să te angajezi că faci sport sau că meditezi, chiar și 15 minute pe zi? Pur şi simplu, faceţi orice!

Dacă este dificil? Da. A învăţa să te iubeşti pe tine însuţi este cel mai dificil lucru din lume.
Dar meriţi.
Şi la fel şi copilul tău.
Alege iubirea! (Chiar şi pentru tine însuţi!)

Dr. Laura Markham
Traducere: Anca Cristina Ilie