Din altă viaţă

Azi am fost cu copilu mic la o petrecere, la ziua de naştere a unui coleg de clasă. Şi acolo am cunoscut o doamnă, care de când a intrat a pus ochii pe mine, m-a salutat, eu am răspuns, că pe mine aşa m-a învăţat mama, să fiu politicoasă, dar eram sigură că nici eu n-o ştiu, cum nici ea nu mă ştie pe mine, ci tot aşa, a salutat că a învăţat-o şi pe ea mama ei să fie politicoasă... În fine, aţi prins ideea.

Da, pot să spun că "am cunoscut-o", pentru că nu am recunoscut-o. Ea pe mine, da. Mă ştia hăt, de mult de tot, de pe vremea forumurilor! Într-o altă viaţă, cum ar veni! Nu mai ştiu dacă v-am mai spus, dar înainte să-mi fac eu blog - acela, primul pe care l-am avut prin 2008, şi care se numea Varia, am traversat o epocă a forumurilor de părinţeală: ce mănâncă bebeluşul, ce regurgitează, ce pamperşi folosim şi la ce grădiniţe îi înscriem...

Nu ştiu dacă aţi avut vreodată senzaţia aceea - dar eu m-am simţit pur şi simplu... nu bătrână, ar fi aiurea să spun asta şi complet neadevărat. :) Dar simţeam că vorbim despre o viaţă paralelă, sau ceva ce s-a întâmplat acum 100 de ani! Începeau încet-încet să îmi revină amintiri, că eu am două fete şi ea tot două... că eu am vrut să o dau la şcoala Waldorf pe cea mare şi n-am reuşit, ea da, dar la privat... 

Era ca atunci când reciteşti o carte dar nu-ţi aminteşti nimic din ea decât pe măsură ce citeşti, sau ca atunci când revezi un film şi tot aşa, pe măsură ce avansezi în film începi să-ţi aminteşti că ai mai văzut, dar nicidecum nu-ţi aminteşti cum se termină, ca să nu-l mai vezi o dată. Şi e foarte frustrant, mai ales dacă e un film de acţiune! :)

Şi cu mine azi a fost un pic frustrant, odată pentru că nu-mi aminteam de unde îi ştiu numele, apoi, când mi-a amintit ea, nu-mi aminteam alte detalii ale întâlnirii noastre online... etc. Iar pe de altă parte, pentru că mi-a revenit obiceiul de a face laringită d-aia "fără glas", obicei pe care îl aveam anual. Acum nu am rămas (încă?) total fără voce, "a-phonos", dar mi se sparge vocea în timp ce vorbesc, aşa că ceea ce spun e ca-n filmele alea parţial color, adică parţial sonor, parţial surd.


A fost inspiratoare re-întâlnirea, şi din perspectiva faptului că deşi de-o seamă cu mine, fata s-a înscris la facultatea de psihologie, în timp ce eu doar mă gândesc la asta şi o întorc pe toate feţele de câţiva ani, aşa cum mă tot gândesc şi răzgândesc la multe alte lucruri... 

Comments

Popular posts from this blog

Odiseea popririi pe cont... și morala din fabule

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Satul, încă frumos